GreekEnglish (United Kingdom)GermanSpanishItalianRussianRomanianSerbian

Cuvânt înainte

Venirea Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos în fiecare Sâmbătă Mare este un eveniment minunat şi cinstit în mod deosebit şi care are loc de mai bine de o mie de ani.

În fiecare an, către amiaza Sâmbetei celei Mari, se spune că o Lumină izvorăşte din Mormântul lui Hristos şi aprinde candela numită „neadormită”, care se află în afara Mormântului. În acelaşi timp străluciri alb-albăstrui ale aceleiaşi Lumini se împrăştie înăuntrul Bisericii Învierii, luminând locul şi aprinzând câteva candele şi lumânări ale credincioşilor.

Evenimentul acesta este consemnat de mai bine de 12 veacuri. Mărturiile istorice care se referă la el şi sunt consemnate în prezenta lucrare sunt în număr de 45. Ele descriu ceremonia venirii Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în perioada dintre secolele al IX-lea şi al XVI-lea.

Toate aceste mărturii, într-o impresionantă unanimitate, vorbesc despre o Lumină sau despre un Foc care vine în chip minunat din Cer în faţa mulţimii de credincioşi şi aprinde candela din interiorul gol alMormântului lui Hristos.

Această Lumină se identifică cu Lumina cea mai presus de fire care a strălucit în Mormântul lui Hristos în momentul Învierii Lui.

Sfânta Lumină s-a arătat pentru prima dată atunci când a avut loc Învierea Dumnezeu-Omului, după miezul nopţii Sâmbetei celei Mari, cu câteva ceasuri înainte de a se ivi zorile Duminicii de Paşti, la data cea mai probabilă de 5 aprilie a anului 33 d.Hr.1

Astăzi, după două mii de ani, aceeaşi Lumină continuă să se arate în acelaşi loc, în interiorul Mormântului lui Hristos, dar şi în afara lui, în vremea ceremoniei din Sâmbăta Mare.

Cel ce scrie aceste rânduri a participat la această ceremonie de unsprezece ori. Prima dată, în aprilie 1998, aflându-mă într-un loc foarte întunecos al Bisericii Învierii, exact dedesubtul Golgotei, în clipa când s-a arătat Sfânta Lumină am observat nişte străluciri alb-albăstrui împrăştiindu-se prin biserică şi lumânarea unui credincios aprinzându-se singură înaintea lui.

Desigur, faptul că o lumânare se aprinde singură stârneşte diferite interpretări, care izvorăsc din judecata şi credinţa fiecăruia. Buna necredinţă faţă de neprevăzutele fenomene supranaturale este absolut necesară şi în deplin acord cu porunca Sfântului Evanghelist Ioan despre probarea duhurilor „dacă sunt de la Dumnezeu”.2 Însă în cazul Sfintei Lumini este vorba despre un fapt care nu este nici neprevăzut, nici temporal, ci care se repetă neîncetat de douăsprezece veacuri în chip evident şi consemnat de istorie.

Pentru mulţi oameni apariţia Sfintei Lumini în fiecare Sâmbătă Mare la Mormântul lui Hristos este o adevărată minune. Pentru alţii nu. Punctele de vedere nu coincid, dar toate sunt respectabile.

Prezenta lucrare nu are drept scop nici să convingă pe cineva despre validitatea minunii, nici să impună vreo părere. Scopul acestui studiu este să consemneze toate acele date şi mărturii care vin din îndepărtatul trecut, dar şi din vremea noastră, astfel încât fiecare să poată aprecia singur minunea.

O deosebită valoare are de asemenea şi strădania pentru abordarea ştiinţifică a întregului subiect. Măsurătorile spectrului radiaţiei electromagnetice care s-a făcut în jurul Mormântului lui Hristos în Sâmbăta Mare a anului 2008 de către fizicianul rus Dr. Andrei Volkov, prezintă un mare interes şi vor fi menţionate într-un capitol special pe la mijlocul cărţii.

Cât priveşte partea centrală a prezentei lucrări, aceasta constituie în esenţă o încântătoare călătorie în timpul în care, prin mijlocirea povestirilor şi a mărturiilor zecilor de pelerini, cronografi, cruciaţi, istorici musulmani, închinători creştini şi simplii călători, s-a săvârşit minunea Sfintei Lumini, pe care fie că au trăit-o de aproape, fie că au aflat despre ea de la martori oculari.

Povestirile tuturor acestor oameni constituie miezul prezentei scrieri şi ele ne oferă posibilitatea să călătorim cu gândul multe veacuri în urmă şi să urmărim aspectele necunoscute ale celei mai strălucitoare sărbători a Creştinismului: Învierea lui Iisus Hristos şi pogorârea Sfintei Lumini.

Conform clericului Nichita (sec. X), Sfânta Lumină a început să-şi facă apariţia încă din vremea lui Hristos, îndata după Înălţarea Sa, în fiecare Sâmbătă Mare, fără nicio întrerupere de-a lungul secolelor. Istoricul arab al-Masudi, precum şi istoricul armean Kirakos, datează începutul înfăptuirii minunii, ceva mai târziu, şi menţionează că Sfânta Lumină a început să-şi facă apariţia în perioada construcţiei Bisericii Înălţării, adică în perioada 326-336 d.Hr. Istoricului armean Kirakos, menţionează, în plus, că prima personalitate istorică trăitoare a minunii Sfintei Lumini a fost Sfântul Grigorie Luminătorul în jurul anului 330.

Cinci secole mai târziu, pe la mijlocul secolului al IX-lea, încep primele referiri istorice clare despre Lumina cerească care coboară în Mormântul lui Hristos şi, cu cât se scurg veacurile, mărturiile se înmulţesc brusc. În prezenta lucrare am hotărât să cuprindem numai mărturiile vechi cele mai importante, care acoperă perioada de la mijlocul secolului al IX-lea până la sfârşitul celui de al XVI-lea.

De consemnarea acestor mărturii s-au ocupat în trecut numeroşi cercetători. Printre ei merită să-i amintim pe: germanii Johan L. von Mosheim3 (1736) şi Gustav Klameth4 (1913), rusul Ignaty Kratchkovsky5 (1914), arhimandritul Kallistos Miliaras6 (1934), Μarius Canard7 (1955), Otto Meinardus8 (1962), Francis E. Peters9 (1985), şi episcopul Foticeii, Avxentios10 (1999). Cercetările luiMosheim sunt impresionante pentru epoca lor, cercetările lui Kratchkovsky sunt şi ele deosebit de preţioase, deoarece au descoperit o mulţime de texte arabe, iar studiul lui Miliaras este de asemenea minunat şi vrednic de laudă.

Cu toate acestea, în ciuda scrierilor importante sau a articolelor cercetătorilor mai sus amintiţi, numărul mărturiilor pe care le conţin este relativ mic, în timp ce multe mărturii importante nu au fost menţionate niciodată. În nici una din aceste scrieri nu au fost cuprinse textele originale în latină, arabă, greacă etc., ci numai traducerile lor şi, pe lângă aceasta, nu există nicio referire la provenienţa textelor manuscrise.

Ocupându-mă cu adunarea diferitelor mărturii nu mi-am putut închipui cât de multe şi cât de importante povestiri au rămas uitate până în zilele noastre. Şi, pentru ca acest lucru să fie bine înţeles, merită să consemnăm că evenimentele impresionante ale anului 1101 – singurul an în care Sfânta Lumină nu s-a arătat în Sâmbăta Mare, ci a doua zi – sunt descrise de opt cronografi diferiţi. Cu toate acestea, povestirile lor nu au fost incluse niciodată în vreo lucrare.

Dintre aceşti opt cronografi, patru sunt francezi, unul german, unul englez, unul italian şi unul armean, iar descrierile lor sunt cu adevărat de mare importanţă, pentru că o istorisire confirmă şi pecetluieşte autenticitatea celeilalte.

Multe dintre povestiri sunt atât de amănunţit descrise, încât te duc cu gândul la locul în care s-a săvârşit evenimentul.

Un foarte mare interes prezintă, de asemenea, mărturiile unor eminenţi arabi şi perşi, şi mai ales mărturiile lui Ibn al-Qass şi ale lui al-Biruni, care sunt de o inestimabilă importanţă, deoarece provin de la musulmani, a căror religie se opune acceptării minunii.

O impresie deosebită provoacă faptul că musulmanii din Ierusalim, deşi sunt de altă religie, participă cu miile la ceremonia Sfintei Lumini, acceptă autenticitatea minunii şi duc Lumina cu evlavie la geamiile şi la locuinţele lor, unde o păstrează nestinsă tot timpul anului.

În prezenta lucrare am hotărât să nu includem mărturii contemporane, în afară de câteva cazuri speciale, pentru că, pe de o parte, specificul cărţii este diferit, iar pe de alta, spaţiul pe care l-ar pretinde aceasta ar fi foarte mare.

O mulţime de mărturii referitoare la minune sunt menţionate, de asemenea, în diferite site-uri pe internet. Multe dintre ele sunt într-adevăr vrednice de credinţă, însă în unele există neclarităţi şi inexactităţi referitoare la persoane şi date, precum şi lipsa referirilor la surse şi la bibliografia absolut necesare.

Primul meu contact cu totalitatea acestor mărturii mi-a creat multe semne de întrebare şi nedumeriri referitoare la veridicitatea şi autenticitatea lor. Singurul mod de verificare a validităţii lor era căutarea tuturor izvoarelor lor primare, adică a preţioaselor manuscrise în care sunt menţionate, precum şi a primelor lor editări.

Scopul acestei lucrări nu este simpla consemnare a unor povestiri şi a unor nume, ci compararea ştiinţifică a tuturor acestor importante mărturii, inventarierea exactă a textelor originale şi a traducerilor lor şi prezentarea completă a bibliografiei absolut necesare.

De asemenea, am considerat necesară consemnarea manuscriselor înseşi în care se cuprind cele mai însemnate povestiri. Aceste manuscrise se află risipite prin unele din cele mai mari biblioteci din lume şi adunarea lor constituie o procedură complexă şi de lungă durată. Consemnarea lor, însă, a fost considerată absolut necesară, pe de o parte, ca să nu existe nicio îndoială privind validitatea povestirilor, iar pe de alta, să existe un contact al cititorului cu izvoarele originale ale textelor.

Pentru îndeplinirea acestui scop era absolut necesară, din partea scriitorului, efectuarea unor călătorii în multele şi marile, dar şi micile biblioteci, pentru a căuta manuscrisele şi publicaţiile greu de găsit.

Mulţumesc conducerilor şi personalului acestor biblioteci pentru contribuţia lor la finalizarea cercetărilor mele, precum şi pentru permisiunea de a publica manuscrisele. Mai concret: British Library din Londra, unde a avut loc cea mai mare parte a cercetărilor, Bibliotecii Naţionale a Franţei, doamnei Ilaria Ciolli de la Biblioteca Vaticanului, doamnei Petra Gebeschus de la Staadbibliothek din Berlin, domnului Dr. Wolfgang-Valentin Ikas de la Bayerische Staadbibliothek din München, Bibliotecii Corpus Christi College din Cambridge, Bibliotecii Naţionale a Egiptului din Cairo, doamnei Dr. Silvia Uhlemann de la Biblioteca Universităţii din Darmstadt, domnului Alexander Rosenstock de la Biblioteca din Ulm-Germania, Episcopului Aristarh de la Biblioteca Patriarhală din Ierusalim, domnului Pierre-Jacques Lamblin de la Biblioteca din Douai-Franţa şi domnului Erdem Selçuk de la Biblioteca Beyazid din Constantinopol.

Preţioasele manuscrise din bibliotecile menţionate mai sus cu povestirile despre Sfânta Lumină le vom întâlni în următoarele pagini. Însă înainte de a trece la partea centrală a cărţii, care este formată din aceste povestiri, este folositor să cunoaştem, chiar şi pe scurt, istoria Bisericii din Ierusalim şi îndelungata dispută pentru ocuparea Sfântului Mormânt.

 

Skarlakidis Haralambie

 

 

1. Răstignirea lui Iisus Hristos a avut loc Vineri, în ajunul Paştelui iudaic, în vremea guvernatorului roman al Iudeii, Ponţiu Pilat (26–36 d.Hr.). În această perioadă de zece ani, ajunul Paştelui a căzut numai de două ori în ziua de Vineri: la 7 Aprilie 30 d.Hr. şi la 3 Aprilie 33 d.Hr. Aşadar, există două date probabile ale Zilei Răstignirii. Evanghelistul Luca spune că activitatea Sfântului Ioan Botezătorul a început în al 15 an al domniei împăratului Tiberiu, adică în perioada 19/8/29–19/8/30 d.Hr. Asta înseamnă că activitatea publică a lui Iisus, care a urmat după circa un an, începe în perioada 30-31 d.Hr. Şi fiindcă activitatea publică a lui Iisus a durat circa 2,5–3 ani, singura dată probabilă a Răstignirii Lui este 3 Aprilie, iar pentru Învierea Sa 5 Aprilie 33 d.Hr.
Mulţi cronografi bizantini, cum ar fi Ioan Filoponos, Gheorghe Kedrenos, Gheorghe Singhelos, dar şi alte izvoare (Procesele Verbale ale lui Pilat), arată de asemenea că Răstignirea lui Iisus a avut loc în al 19-lea an al domniei împăratului Tiberiu, adică în 33 d.Hr.

2. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume” (I Ioan 4, 1-3).

3. J.L. von Mosheim, De Lumine Sancti Sepulchri Commentatio, Helmstadii 1736.

4. G. Klameth, Das Karsamstagsfeuerwunder der heiligen Grabeskirche, Viena 1913.

5. I.J. Kratchkovsky, „«Blagodatny ogon» po rasskazy al-Biruni i drugich musul’manskich pisatelej X-XIII vekov” [„«Sfânta Lumină» potrivit povestirii lui al-Biruni şi a altor scriitori musulmani din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea”], Christiansky Vostok 3, 1915.

6. K.Miliaras, Ιστορική μελέτη περί του Αγίου Φωτός [Studiu istoric despre Sfânta Lumină], Ierusalim 1934.

7. Μ. Canard, „La destruction de l’Église de la Résurrection par le calife Hakim et l’histoire de la descente du Feu Sacré,” Byzantion 35 (1955), p. 16-43.

8. O. Meinardus, „The Ceremony of the Holy Fire in the MiddleAges and Today,” BSAC 16 (1961-62), p. 242-53.
9. F.E. Peters, Jerusalem: the Holy City in the Eyes of Chroniclers, Visitors, Pilgrims, and Prophets, Princeton 1985.
10. Episcopul Avxentios al Foticeii, The Paschal Fire in Jerusalem: A Study of the Rite of the Holy Fire in the Church of the Holy Sepulchre, Berkeley 1999.

9. Peters, Francis E., Jerusalem: the Holy City in the Eyes of Chroniclers, Visitors, Pilgrims, and Prophets, Princeton 1985.

10. Bishop Auxentios of Photiki, The Paschal Fire in Jerusalem: A Study of the Rite of the Holy Fire in the Church of the Holy Sepulchre, Berkeley 1999.

 
Autentificare





vizitatori
Avem 67 vizitatori online
Rezervați Reverendul Theodore Zissis
Τρόποι πληρωμής
Μπορείτε να επιλέξετε έναν από τους 4 τρόπους πληρωμής:
  1. Με αντικαταβολή
  2. Με κατάθεση σε τραπεζικό λογαριασμό
  3. Με Paypal
  4. Με Πιστωτική κάρτα μέσω Paypal (δεν χρειάζεται να έχετε λογαριασμό στο Paypal)