Sir Charles Warren s-a născut în 1840 în Bangor din Wales şi a fost arheolog, ofiţer în Corpul Regal de Ingineri, iar mai târziu general al armatei britanice care a participat la lupte în Africa şi Asia.

Generalul sir Charles Warren.

În 1867 se deplasează la Ierusalim ca membru al Palestine Exploration Fund şi a efectuat o serie de săpături care au durat până în 1870. Printre cele descoperite de el se numără o reţea de galerii care se aflau sub Cupola Stâncii, precum şi un sistem subteran de alimentare cu apă, care astăzi poartă numele lui (Warren Shaft). În plus, a finalizat o hartă detailată de topografie a vechii cetăţii a Ierusalimului.

O parte din rezultatele săpăturilor sale au fost publicate în lucrarea sa Underground Jerusalem (Ierusali mul subteran) şi care a fost editată în 1876 la Londra. Într-un capitol al acestei lucrări a lui, care are titlul „Holy Fire” (Sfânta Lumină), Warren depune tot ce cunoaşte despre minunea din Sâmbăta Mare, care l-a preocupat în mod deosebit. Încă din primul paragraf al acestui capitol pune o întrebare de o mare importanţă: „Ce este această Lumină?” Şi se grăbeşte să răspundă îndată:

„Ce este această Lumină care, în ajunul Paştelui, aprinde toate candelele la Sfântul Mormânt?... Nu încape nicio îndoială că o minune însoţeşte ceremonia.”¹

Arheologul britanic a fost martor ocular al ceremoniei în toţi cei patru ani cât a rămas în Ierusalim şi, potrivit cu evaluarea sa, nu există nicio îndoială că este vorba despre o minune.

Prima ceremonie la care a participat a fost cea din Sâmbăta Mare a anului 1867. La următoarea Sâmbătă Mare, prin mijlocirea cunoscutului arheolog francez, Charles Clermont-Ganneau, Warren şi-a asigurat un loc în unul din balcoanele latinilor, de unde este vedere deschisă spre Sfântul Mormânt. Aflându-se în această poziţie avantajoasă, spune următoarele:

„Am văzut minunea Sfintei Lumini într-o ceremonie anterioară, însă acum s-a rânduit să am o perspectivă mai completă, prin mijlocirea lui M. Ganneau, care a rezervat pentru mine un loc în galeria latinilor, în partea de nord, de unde se vedea Sfântul Mormânt.”²

Şi continuă, descriind clipa în care s-a arătat Sfânta Lumină:

„În sfârşit, domină un sentiment că Lumina vine, o mulţime de făclii se întinde până departe, un fulger se vede în deschizătura [turlei] şi făclia se aprinde… Într-o clipă, ca prin farmec, Lumina se întinde singură în toate direcţiile.”³

Warren, deşi este membru al Bisericii Anglicane, nu are nicio ezitare să recunoască autenticitatea minunii. Rămâne extaziat de cele pe care le trăieşte şi este al patrulea martor ocular care descrie coborârea Sfintei Lumini ca un fulger ce vine de sus. Aşa cum arată, fulgerul s-a arătat în deschizătura turlei, care în acea vreme continua să aibă o mică deschizătură spre cer.

În plus, vorbeşte despre o făclie care se aprinde concomitent cu apariţia fulgerului şi, îndată după aceasta, descrie minunata întindere a Sfintei Lumini înăuntrul bisericii. Nu se referă la obişnuita întindere a flăcării din lumânare în lumânare, ci descrie o întindere mai presus de fire a ei care a fost înfăptuită de însăşi Sfânta Lumină care, „într-o clipă, ca prin farmec”, a inundat tot locul Bisericii Învierii, concomintent în toate direcţiile.

Descrierea arheologului britanic este deosebit de revelatoare şi este în conformitate cu mărturiile secolelor anterioare. Dar pe lângă mărturia sa personală, în acelaşi capitol al cărţii sale, sunt menţionate încă două mărturii foarte importante: a episcopului cipriot, Meletie, şi a patriarhului Chiril al II-lea, care au fost conducători ai ceremoniei în primii doi ani când a participat şi Warren, în 1867 şi, respectiv, 1868.

Arheologul britanic, impresionat de cele pe care le trăise de-a lungul ceremoniei, a vrut să cerceteze mai departe minunatul eveniment şi să cunoască cu exactitate ce se întâmpla în interiorul Mormântului în momentul când se arăta Sfânta Lumină. Singurii oameni care au putut răspunde la întrebările lui au fost cei doi arhierei greci despre care am amintit. De aceea, după ce s-a întâlnit cu ei în diferite perioade de timp, le-a cerut să-i descrie cele pe care le-au trăit în interiorul Mormântului. Să cercetăm ce anume i-au adus la cunoştinţă.

1. „What is that fire which on Easter-eve lights up the lamps in the Holy Sepulchre?... That a miracle attends the ceremony, there cannot be a doubt” (C. Warren, Underground Jerusalem, Londra 1976, p. 425).

2. „I had seen the miracle of the Holy Fire on a former occasion, but now I was to have a more complete view, through the influence of M. Ganneau, who had procured me a place in the Latin Gallery, to the north, and overlooking the Holy Sepulchre” (Warren, op. cit., p. 430).

2. „At last there is a feeling that the fire is at hand, masses of tow are thrust forward, a flash at the opening is seen, the tow is lighted… In a moment, as though by magic, the fire extends itself in all directions” (C. Warren, op. cit., p. 435).